Triogenie urbana-totul e de vânzare, chiar și geniul

Le cam vand…

Vand geaca Dainese si casca Vemar. Geaca e noua, casca nu.

Motoare…

Carevasazica a inceput noul sezon moto…foarte fain…Asfalt uscat!

Negru pe alb

Rock si prostie

Dupa o lunga perioada moarta d.p.d.v al iesirilor la roack, am ajuns in Fire Club la seara lui Lenti. Muzica tare, aglomerat, eu bere nu, chef nu prea. La un moment dat se aude o voce de duduie in boxe, care anunta inceperea unui concurs de dans. Au urcat niscaiva dudui pe scena…dudui rock…un fel de chicks with dicks…S-au prezentat, au fost informate ca premiul este nush ce cacat de tricou si a inceput muzica. “Pleasure Slave” a fost piesa pe care fetili au inceput sa danseze lasciv…Ma uitam si ma gandeam la femeile din cealalta categorie de oameni care s-au tot tarat pe coate pentru drepturile femeii…s-au chinuit sa demonstreze ca femeia e capabila, inteligenta si ca de multe ori se descurca in anumite situatii mai bine decat un mascul…Au daramat alea baza si asa instabila pe care sta termenul de “femeie”. Fiecare se agita ca un coi intr-o caldare sa demonstreze ca ea e slave-ul cel mai negru care merita tricoul pus ca premiu. Concluzia…ori nu stiau engleza, ca sa-si dea seama pe ce mesaj se balangane…ori erau doar proaste…Indiferent de variante, tot proaste raman. Carevasazica sunt si misogin…admit. Rock on si aveti grija de “pretenele” voastre…

Let me hear you scream – by Zaur

Let me hear you scream! Strigat de lupta, strigat de durere, indemn la o viata fara ingradiri, fara imagini trucate grosolan in care razboaiele se infatiseaza ca actiuni drepte, in care minciunile trec usor drept adevaruri, in care loviturile nedrepte asupra celor care pun intrebari si asteapta raspunsuri sunt demascate si acuzate de ceea ce ar trebui sa devina pacatul capital: ingradirea libertatii de expresie. Ce ramane dintr-un om care nu se poate exprima prin vorbire, prin scris, prin cantec, prin absolut tot ceea ce i-a fost oferit de natura-Dumnezeu? Ramane doar un amalgam de sange si carne, dar ceea ce unii nu vor si nu pot sa inteleaga este ca oamenii sunt mult mai mult de atat. Si felul in care ei aleg sa se exprime se numeste cultura.

In mod normal nu ai voie sa tipi, nu ai voie sa deranjezi, nu ai voie sa iesi din rand. Sa luam un exemplu de manifestare culturala, un concert de heavy metal, unde in heavy metal includ toate subgenurile aferente, pentru usurarea intelegerii. Vazut prin admirabilele perechi de ochelari de cal la moda acum si in general, un astfel de concert pare o demonstratie de forta a celor de pe scena, asimilati unor zei sau dictatori, care isi impun vointa asupra turmei imense de oameni care au venti special pentru ei acolo. Diferenta intre ei si cei care sunt obligati sa faca pe publicul iubitor care isi aduleaza seful, masculul alfa de la conducere, este ca pe ei nu ii obliga nimeni in afara de propriile lor gusturi si placeri. Ei nu isi slavesc conducatorii in detrimentul libertatii lor, din contra. Let me here you scream, Sa va aud tipand, precede o demonstratie de libertate de care se bucura atat cei de pe scena cat si cei din fata ei. Este o comuniune de forte, o imbinare perfecta intre arta si oameni, intre sunetele produse de instrumente si cele produse de pasiunea metalistului. Nu exista nici o diferenta intre trupe si spectatori, ei sunt doar participanti la ceea ce se numeste un concert live. Cei care nu inteleg acest lucru isi astupa urechile cu mainile si astfel refuza sa se auda chiar pe ei insisi, pentru ca este mai mult decat o muzica, este un urlet de libertate, este urletul copilului la nastere, este strigatul victorios al vanatorului, este geamatul de placere al orgasmului, este Big Bangul existentei celebrat asa cum stiu cei ce sunt heavy metal. Iar cei care refuza dreptul acestora de a celebra si de a se bucura de ceea ce inseamna viata pentru ei sunt, din lipsa de un termen mai bland, ucigasi. Bine, ucigasi ai libertatii de a fi, ca sa nu para ca exagerez. Cei care contesta dreptul unor oameni de a iubi un gen de muzica sunt cei care obisnuiesc sa ranjeasca atunci cand se mai aude de undeva ca rockul a murit. Cei care lovesc rockerii care fac headbanging la un concert – pentru cine nu stie, se numesc jandarmi – sau ii scot de la concert pentru ca au fost purtati doi metri pe brate – stage diving, nu sunt cu nimic mai prejos decat cei care violeaza o femeie pentru ca are o fusta scurta sau care ucid un tanar pentru ca s-au imbatat; cei care interzic o forma de exprimare corporala, si anume parul lung, in anumite medii institutionale, nu sunt cu nimic mai prejos decat cei care interzic persoanelor de culoare sa se angajeze in firma lor.

De ce nu au invatat oamenii in atatea mii de ani ca diversitatatea este vitala, macar luand exemplu de la natura? De ce s-au erijat in judecatori si au hotarat ce este bine si ce este rau? De ce se interzic manifestari inofensive muzicale pe cand razboaiele consuma enorm din bugetele tarilor? De ce este considerata o formatie de death metal prea agresiva si periculoasa pentru dezvoltarea mentala a tinerilor, cand stirile contin mai multa violenta decat in orice videoclip metal? Apropo, stirile prezinta fapte reale iar videoclipurile fictiune. De ce? Si, cea mai importanta intrebare, ce facem noi ca sa ne eliberam de cei care ne obliga sa purtam camasi de forta, pe cand ei, periculosi pentru ca sunt vazuti ca puternici, nefiind neaparat asa, sunt liberi sa faca ce vor cu noi? Orice constrangere este o moarte, pentru ca tu, ca om, esti o multitudine de ganduri, idei, simtiri, sentimente, pasiuni, si interzicerea oricareia dintre ele este un atac la fiinta ta. Let me here you scream!

futu-i netu!

Curiozitate amestecata cu lejeritatea de a afla informatii…bullshit sau cacat de taur! Mai vreau 12 zile-n Vama, fara net, fara TV, fara nimic din era moderna…doar ea, marea, nisipul si cateva beri!

…degeaba…

“Omenescul din om si romanescul din roman ies la iveala in cele mai proaste momente… Nu m-am dus la vreun muzeu anul asta dar cand mi-a adus aminte gura lumii de mirifica noapte alba am sarit in izmenute si hop si eu alaturi de tot poporu’ sa ma bucur de cultura… Habar nu au nefericitii care s-au bucurat de o seara linistita la fro bere pe terasa sau cei care s-au latzit in pat singuri sau cu amoreza lor cata cultura poti baga pe gat alaturi de puhoiul transpirat si pus la patru ace si un bold… Strazi aglomerate, sosele intoxicate de fitze… Niscai smecheri de Dorobanti la stop cu masinutza rosie pictata la mare arta cu flacari… lecedeuri pe spatele scaunelor din fata ca sa vada soferii din spate programul la teve… ca n-avea bancheta-n spate…dar asa erau ei, darnici cu poporu’ lipsit de lecedeuri… Scurt intermezzo de hotarare a destinatiei…Muzeul George Enescu e prima oprire…scurta oprire… vazut niste chestii, doua partituri, costumul lui George si o inscriptie care zicea ceva de un “dixtuor” ..imbogatit astfel vocabularul…pentru necunoscatori, dixtuorul insemneaza ” Lucrare muzicală compusă pentru zece voci sau zece instrumente; ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare. [Pr.: -tu-or] – Din fr. dixtuor.”…

 Clar pana aici? Amuzat de un pusti care canta la doua maini la un pian, certat abitir de mama-sa… numa’ bine ca vine un nene serios la camasa care incearca un do si scapa ca prin urechile acului de supraveghetoare care vroia sa-i tranteasca peste degete capacul de la pian…Iesit la tigara din cauza aglomeratiei… scurt intermezzo pentru stabilirea urmatorului muzeu… sustinut moral jumatatea feminina care se batzaia de pe un picior pe altul si gandea lucruri neplacute despre oamenii din jur… plecat in tromba la Muzeul Militar ca sa-mi indeplinesc visul de a ma urca in tanc… N-am avut noroc, poate altadata cand o sa vizitez muzeul ziua, cu taxa de intrare, fara manelari, cocalari si restul faunei imprejur… bifat la repezeala bombe, bagat capul intr-o cabina de pilot… mica mica… iesit afara la aer… scurt intermezzo pentru o urmatoare oprire… LMC, la bere… gata cu cultura, mi-a ajuns… personajul feminin carcotea cu juma de metru mai jos decat mine, ca atat ii permite inaltimea, nu de alta… “suntem mai rai decat astia, ca pe noi ar trebui sa ne duca minte mai mult, nu sa venim ca oile cum auzim ca e gratis la muzeu, ce naiba ne inghesuim cu toti superficialii, mi-e rusine de mine, in loc sa merg relaxata intr-o zi normala sa inteleg si eu ceva ma inghesui cu astia pusi la tzol festiv de parca au venit la nunta, ma apuca toti dracii, nu-mi place”…etc…

…si ajungem in LMC… obisnuiam sa vin pe-aici…acum nu mai obisnuiesc si inteleg de ce… rockeritele nu se dezmint… ele fac air guitar ca asa da bine si e sexi… sunt rele si da, fac orgii in baie cum cred neinitiatii… in rest…muzica tare ca rockerii ori nu mai au urechile in stare de functionare ori nu vor sa ii inteleaga comesenii..sa ramana neintelesi in rockereala lor…  rock on da’ sa-ntelegem totusi ceva, nu? In continuare personajul feminin carcoteste in timp ce arunca jenata tigara pe jos ca nu are scrumiera…

Plecam in noapte, oriunde in alta parte dar nu in noaptea alba a muzeelor… acasa adica.  Ideea-i buna…dar nu sh ce i-a lipsit…nu pot pune degetul pe buba… da’ nu-ntelegi nimic din ea, e un maraton fara substanta, o lista de bifat, o colcaiala de parinti cu copii tinuti treji la 1 noaptea ca sa vada si ei “muzeiele” , tineret din alte orase cu rucsaci in spate, cocalari cu maini lipicioase care urla unii la altii insetati de cunoastere, cupluri de batrani iesite la singura distractie anuala poate… si noi. Care da…suntem mai rai decat toti, pentru ca mergem si dupa aia carcotim. Dap..si eu sunt roman.”

 * by Blackbloodandpain ala micu’

doar de data asta…

…Calea Victoriei…ora de varf…aglomerat…tre’ sa ajung la nush ce spital…stiu zona dar nu stiu spitalu’…ma ghidez doar dupa indicatiile date de persoana din dreapta…”Prima la stanga daca se poate…” Vad prima la stanga…dar un nene iesea cu spatele de-acolo…il las…ma saluta…iese…altul…si pe ala il las…nu-s un sofer prietenos din fire, dar daca nu ieseau ei, nu intram io…vreau sa intru’…altu’…bun…pun avariile si vad in spatele meu un 4×4 parcat…ma duc si eu langa el…incerc sa nu incomodez traficul si ma dau caaaaaaaaat mai in stanga…las motoru’ pornit ca n-ar trebui sa dureze mult oricum…Incep sa lecturez cartea aruncata prin masina…20 de randuri citite…cioc-cioc in geam…Ma uit…organul infofolit ca era frig…”Buna ziua…actele va rog…cititi acolo cumva legislatia rutiera?!” “Nu chiar…” “Pai sa o cititi si sa nu mai parcati pe contrasens…” Busted buster…avea dreptate…i-am dat actele…si am inchis geamu’ ca era frig…Revine cu procesul verbal…”Stiti, va puteam lua permisu’…dar am vazut ca nu sunteti din Bucuresti si m-am gandit ca nu stiti…asa ca va dau doar amenda…120…60 in 24…semnati aici…si dincolo…asa…asta e doar de data asta…o zi buna” Concluzia?! sa-si faca lumea permis de Tecucity ca sa scape mai usor de mana lunga a legii…ura-ura

Happy Ballantine’s…

Prin prisma filmelor de prost gust cu iz american, am sa folosesc o replica mai mult sau mai putin cunoscuta in randul sugacilor libidinosi, fie ei barbati sau nu…”Would you be my Valentine?!” Urata zi…urata rau…prea multe flori…prea multe inimioare de plush…prea mult roz…prea multe cuvinte dulci…prea multe declaratii…prea multi pupaciosi pe strada…mult prea mult tam-tam pentru o zi normala…Nu sarbatoresc asa ceva…cum nu sarbatoresc mai nimic de altfel…In fine, eu sunt eu iar restu’-s ei…Irelevanta parerea mea deci. Ce nu inteleg este logica indragostitilor…”Am sa ii cumpar maimutoiul asta…o sa stie c-o iubesc!” O da! Clar…esti un idiot notoriu, nu ai maniere, iti inseli/bati/injuri nevasta, calci stramb de cele mai multe ori si crezi ca poti echilibra balanta in ziua asta “speciala” printr-un cadou de prost gust…Surprinzatoooooooooor e ca reusesti…De ce?! Pentru ca nici ea nu e mai breaza…”Vaaaaiiii…ce draguuuut…tu chiar ma iubeeeeeeeesti…si eu te iubesc maimutzoooooi miiiiiic!”. Echilibru perfect! Eu am reparat o biblioteca in acea zi plina de iubire…pentru cine? pentru ea…de ce? pentru ca atunci am avut chef si timp…cum? cu greu si cu degete lovite de ciocan…daca n-o faceam insemna ca nu tin la ea? nu, pentru ca nu in cadouri si favoruri se masoara asta…Titlu’ nu are nici o legatura cu continutul textului, doar ca mi-a placut cum a sunat cand m-a intrebat Emil ce fac de “Ballantine’s day”…n-am facut nimic…si totusi am facut multe…Pana la anu’ pe vremea asta, va sugerez sa strangeti bani de cadouri…ca dupa un an, inimioara de plush tre’ sa fie mai mare…direct proportionala cu sentimentele voastre…sugacii p#)!!…ura-ura…